Luceafarul reloaded

A fost odată ca-n poveşti
Şi chiar a fost,măi frate,
Printre clădiri împărăteşti
O vai de capul ei de facultate.

Şi era una în tot Iaşul
Şi NETă-n toate cele
O bibliotecă n-are-n tot oraşul
Toate-s pe Internet,măi nene.

Din lift coboară prinţişorul
Cu cioc şi ochelari
Cu greu îşi târâie piciorul
Rânjind cu dinţii-i mari.

Şi grupa noastră îl primeşte
Chiar zâmbitoare şi şucară
Iară el “dulce” rosteşte:
“Nu zâmbi,că ieşi afară!”

Trecu o zi,trecură două
A mai crăpat poate şi-un os
Când la engleză grupa 9
S-a “delectat” cu “lapte gros”.

Aşa-au jucat de mici copii
Şi-acum că vremea e trecută
Nimic nu-i mai poate opri
Ba profa chiar i-ajută.

Şi cât de viu s-aprinde Tăriceanu
Când ies băieţii toţi din sală
Şi mormăie încet “motanul”
Că nu dă pauză oficială.

De retroproiectorul se opreşte
Voind să se-odihnească
Vena de pe frunte-i creşte
Stând gata să-i plesnească.

Şi-n amfiteatru luminiş
O lene se revarsă
Toţi stau cu ochii semi-închişi
Cu faţa somnoroasă.

Iar ei,vorbind la nesfârşit,
Oftând din greu,suspină:
“O,dulce-al cursului sfârşit,
De ce nu vii tu?Vină!”

Dar nu veni acel sfârşit
Şi zise-o voce de băiat
Ce-l urmărea pe prof tâmpit:
“Vede-l-aş împăiat!”