In Bucegi si in Crai


Probabil ca sa va mai dezmortiti de la atatea cursuri, seminarii si obiecte care ne umplu deja orarul cum nu se putea mai urat, am hotarat sa scriu si eu in sfarsit despre iesirea mea la munte din august, anul acesta. Ok, defapt, recunosc ca pana acum nu mi-am gasit timp pentru asta.
Daca-mi amintesc bine am plecat din Iasi eu; Paul, apropo, Ioana, pe care poate o cunoasteti, e din grupa 2B si Andrei (va dati voi seama care Andrei .. :P). Dupa cum era planuit, am ajuns la Paraul Rece seara, unde era cazat intr-o tabara de la facultate Lucian, intr-un hotel de 3 stele destul de dragut. Asta a fost si rau, pentru ca nu prea am putut sta in camera cu el toti patru decat dupa ce am vorbit mai prietenos sau nu cu camerista. Oricum a fost ok, pt ca oricum plecam a doua zi. Dupa un dus bun si mancare din pachet, o sedinta faina de masaj, am adormit toti patru.
A doua zi am plecat cu rucsacii in spate din Paraul Rece, cu gandul sa strabatem cat mai mult din muntii Bucegi timp de 2 zile, dupa care urma sa revenim la hotel si sa plecam iar. Prima zi am avut la inceput putina ploaie, apoi vreme innorata si destul de rece. Am ajuns pe la amiaza la cabana Diham, si apoi, dupa mult mers prin padure si printe stancile din ce in ce mai dese si semete, la cabana Malaiesti. Aici ne incalzim putin si ne hotaram sa campam. Andrei mai la deal, unde batea vantul, si noi, restul, dupa cum ne permitea cortul, intr-o vagauna si feriti de vant. Fac eu cu Lucian o plimbare mica in apropiere, ne suim pe niste stanci si vedem deja doua cepre negre. Revenim bucurosi la cort, unde ne incalzim putin, facem ceva de mancare, ma arunc eu intr-o ripa si ne culcam. A doua zi, vreamea era de dimineata mult mai frumoasa, am avut soare, am mancat rapid si am plecat spre Varful Omu. Alegem dupa ceva negocieri traseul Brina Caprelor, care s-a dovedit a avea cu adevarat capre, trecem frumos mai departe si dupa o curba si inca putin urcus pe creasta, ajungem la virful Omu, alt. 2507. Aici bem un ceai fierbinte cu rom, si coborim prin Valea Cerbului in Busteni, de unde luam trenul si apoi autobuzul spre Paraul Rece. Il uitam pe Andrei in Predeal, dar nu scapam de el pt ca dupa cateva ore apare iar la hotel😦. Dupa cateva beri, ultima seara la hotel trece rapid.
A doua zi dimineata, dupa cum era planuit, plecam cu ocazie si apoi cu trenul spre Brasov, de unde luam un autobuz spre Zarnesti, unde ne intalnim cu Oana, o prietena din Brasov, Daniel, Lori, prietena lui Daniel si Otilia, sora lui Daniel. De aici plecam pe la pranz spre cabana Curmatura, unde cativa dinte noi au mai fost si anul trecut😉, si de unde aveam de gand sa exploram masivul Piatra Craiului. Ajungem repejor la cabana, unde ne pregatim deja pentru masa de seara: facem focul, pregatim cantecele; bautura. Dupa supa, spaghete, cantece si voie buna, ne culcam. A doua zi dimineata Andrei o conduce putin pe Oana care trebuia sa se intoarca in Brasov. Dupa ce vine Andrei si pregatim rucsacii, plecam pe la Virful Turnuri spre Ascutit, La Om, etc. Vremea e foare buna, e chiar prea cald, si apa se termina rapid. Alte izvoare nu gasim, si dupa o zi intreaga de mers pe creasta, 99% pe stanci, ajungem la refugiul din seaua Grindului, putin dupa varful La Om, cel mai intalt punct din masiv. Aici ne preagatim de culcare, fiind singuri in refugiu. A doua zi ma trezesc de la 5 dimineata cu Lucian ca sa ne coboram pana la refugiul Grind, sa aducem apa de la un presupus izvor si sa continuam traseul. Dupa ce coborim putin, vedem frumosul rasarit dinspre Bucegi care ne erau deja cunoscuti, ajungem la refugiu, la izvor apoi, pe care il gasim destul de usor. Ne dam seama ca am coborit aproape 800 metrii si ca trebuie sa-i urcam, lucru destul de dificil, deoarecem vream sa ajungem cat mai rapid. Pana ajungem mai trece ceva timp, ne saluta Andrei de sus, sus tare, noi, pe el, ne intalnim iar cu niste capre negre si in sfarsit ajungem. Bea lumea apa bucuroasa, noi mancam bucurosi si pe la ora 11 parca pornim dinou, sa terminam de traversat creasta. Dupa niste abateri de la traseu care ma sperie si pe mine, cateva pauze si multe discutii indelungate, multe cruci (!), flori de colt si alte capre ajugem pe la un 5 in seaua funduri, capatul crestei. Bucurosi ca am reusit sa traversam asa munte, ne odihnim putin si mancam oleaca. Apoi incepem coborirea spre cabana Brusturet si localitatea Dimbovicioara, ajungem spre seara la Bursturet unde suntem intampinati de multe masini, manele si gratare. Galagie mare toata noaptea, si a doua zi pe care ne-am petrecut-o lenevind. Andrei ne paraseste de acum, plecand spre Brasov si apoi Timisoara parca, nici nu mai stiu. Dupa o zi de lenevit, plecam cu toti spre Dinbovicioara unde vizitam o pestera, facem autostopul pana in Brasov, iar de-acolo cu trenul la Iasi.
E, cam asta a fost, vad ca am scris destul de mult dar sigur sunt lucruri interesante pe care le-am omis; dar si mai interesant ar fi sa pun un link spre arhiva de poze:

http://picasaweb.google.com/paul.diac.87/BucegiSiCrai2007
😀
Numai bine.

One Response to “In Bucegi si in Crai”

  1. misto..ma duc si eu acolo in august:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: